Activitatea de lobby este foarte usor de definit: este practica care are menirea de a influenta deciziile luate de gurven si include toate incercarile de a influenta demnitarii si oficialii, incercari facute de alti demnitari, membrii ori grupuri organizate. Un lobbyist inseamna acea persoana care incearca sa influenteze legislatia in scopul atingerii unui interes. Tocmai din aceasta cauza, in UE se regaseste titulatura de „interest representative”. In practica insa, activitatea de lobby este una dintre cele mai controversate aspecte ale societatii – in multe tari este asociata traficului de influenta, si drept urmare considerata ilegala, iar in mentalul populatiei fiind de cele mai multe ori asociata exlusiv practicilor de ordin politic.

Un fost presedinte al Ligii Americane a Lobistilor, Deanna Gelak, identifica in paginile cartii sale primul moment in care a fost folosit oficial cuvantul de looby. Este vorba despre anul 1820, prima zi de aprilie: New Hampshire Sentinel consemneaza intr-un articol noua activitate.

In Uniunea Europeana, activitatea de lobby a luat nastere mult mai tarziu, la Bruxelles la sfarsitul anilor ’70. In prezent, numarul total al lobistilor de la Burexelle este necunoscut facandu-se doar estimari: din cei aproximativ 22.000, 70% reprezinta direct sau indirect interesele diferitelor corporatii, 20% reprezinta interesele diferitelor regiuni, spre exemplu orase ori institutii internationale si doar o mica parte 10% reprezinta institutii non-guvernamentale – printre care sindicate, organizatii publice de sanatate ori grupuri care militeaza pentru probleme de mediu.

In majoritatea statelor membre ale Uniunii Europeene nu exista reguli care sa reglementeze activitatea de lobby la nivel guvernamental ori parlamentar. Pe de alta parte, in SUA, legal, activeaza aproximativ 55.000 de lobbisti, iar manualul pe care acestia trebuie sa il consulte pentru a putea practica cu succes numara 577 de pagini. UE se situeaza undeva la mjloc: Parlementul European, spre exemplu, a intocmit un registru, in mare parte din motive de securitate, unde lobistii se pot inregistra, la fel facand si Comisia Europeana. Pana in prezent, s-au inregistrat 1500 de membrii.  Semnand aderarea la aceasta lista, toti lobistii si-au asumat un cod profesional de etica si o deontologie, aceasta din urma cuprinzand reguli clare, printre care:

• Sa isi dezvaluie numele si  entitatea pentru care lucreaza ori pe care o reprezinta
• Sa nu se reprezinte in mod gresit, ca urmare a inregistrarii menite sa induca in eroare a treia parte ori personalul UE.
• Isi declara interesele si  unde sunt acestea aplicabile clientilor ori membrilor pe care ii reprezinta
• Se asigura ca informatia pe care o asigura este completa, la zi si nu este inselatoare
• Orice informatie ori decizie vor fi obstinute pe cai care nu sunt dezonorabile
• Nu trebuie sa induca membrii personalului UE in activitati care sa contravina regulilor si standardelor aplicabile lor
• Daca sunt implicati fosti angajati  ai UE, acestia trebuie sa respecte regulile confidentialitatii care le sun aplicabile

 Romania incotro ?